Bine-ar fi la noi în țară, bine-ar fi în România,
Dacă-n loc dă alce-alea s-ar impozita prostia,
C-or ajiuns acuma unii ca să aibe milioane
Pă prostiili lu alțî, care au șî bani șî toane,

Iar guvernu pune biru pă șomeri șî militari
Pă copiii dî la școală, șî pă biețî penzionari,
Numa niși nu s-ar atinje dă solișcii ășcia noi
Care fac la câce-o nuntă mii șî mii dă euroi.

Uice-aișea, cum stă traba, la sărașii manelișci:
Nu-s forțaț să de impozit, șică-s suflece d-artișci
Care suferă pă scenă dă le trâmură chiloțî
Să ne de’ muzâcă faină, să ne cultivăm cu toțî.

Uice la săracu Guță, care are două vile,
Bani șî aor pî la gușă, la vro douăzăși dă chile,
Un Merțan șî două Gipuri, da’ pân șmenuri șî minșiună
Fură-n drași, c-un drot, curentu, dî la stâlpu dân comună!

Sau la Adrian Minune, cântăreț la fel dă mare,
Care-ț ie șinși milioane ca să-ț cânce o cântare,
Uice-l cum măi șî câșcigă câce-o sută, câce-o mie,
Că pă lângă toace șele,-i consilier la primărie!

Șe le-aș fașe io la ășcia, dac-aș fi io prim-ministru,
C-aș impozita maneaua dî la Tisa pân la Nistru,
Ca atunși când lu’ artistu vrei să-i dai cu suta-n frunce
Să-ț do cânce v'o maneauă dî la șăs o dî la munce,

El artistu, dă uimire șî cu frică dă-nchisoare,
Să paralizeză naibii, în mijlocu cântare,
Să îș îș scoata iut plăvaizu, fir-ar mama lui dă zdreanță
Șî să-ț scrie șî să-ț rupă, dân cotor, câce-o chitanță!